02/09/2026
🎣 INTR-O ZI, LANSETA LUI VA RAMANE DOAR IN AMINTIREA TA
Cand esti copil, nu intelegi de ce bunicul se trezeste inainte sa rasara soarele.
Nu intelegi de ce sta ore intregi pe mal, privind un varf de lanseta care uneori nici macar nu se misca.
Tu vrei sa prinzi peste.
El stie deja ca nu pentru peste a venit.
Iti arata cm sa pui momeala in carlig.
Iti descurca firul cand il incurci.
Iti spune sa mai ai putina rabdare.
Iar cand ratezi primul peste, iti spune:
„Lasa, il prindem pe urmatorul.”
Atunci pare doar o partida de pescuit.
Peste ani, intelegi ca era mult mai mult.
Intr-o zi vei ajunge din nou pe acelasi mal.
Poate vei avea aceeasi lanseta in mana.
Poate vei recunoaste locul in care statea el.
Poate apa va curge exact la fel.
Doar ca locul de langa tine va fi gol.
Si atunci iti vei aminti lucruri despre care nici nu stiai ca le-ai pastrat:
vocea lui,
mainile lui aspre desfacand o montura,
sandvisul mancat dimineata pe mal,
mirosul apei,
si bucuria lui cand tu prindeai un peste.
Abia atunci intelegi ce incerca sa te invete.
Nu cm sa pescuiesti.
Ci cm sa ai rabdare.
Cum sa te bucuri de putin.
Cum sa stai langa omul pe care il iubesti fara sa fie nevoie sa spuneti prea multe.
Pentru ca pestii pe care i-ati prins impreuna se uita.
Dar diminetile acelea…
raman cu tine toata viata. ❤️
