Transport persoane si colete RO-UK

28/08/2026

India a lansat unul dintre cele mai puternice trenuri cu hidrogen din lume. Are 10 vagoane și poate transporta aproximativ 2.600 de călători

India a făcut în vara anului 2026 un pas important spre transportul feroviar cu emisii reduse. Pe 17 iulie 2026, în statul Haryana, a fost lansat primul tren indian de pasageri propulsat cu pile de combustie pe bază de hidrogen, dezvoltat cu tehnologie autohtonă.

Garnitura este neobișnuit de mare pentru această tehnologie: are 10 vagoane, o capacitate de aproximativ 2.600 de pasageri și circulă pe ruta Jind–Sonipat, în nordul Indiei. Autoritățile indiene îl descriu drept unul dintre cele mai lungi și mai puternice trenuri de pasageri cu hidrogen realizate până în prezent.

Un tren care își produce singur electricitatea

Deși este numit „tren cu hidrogen”, hidrogenul nu este ars într-un motor precum motorina.

Garnitura transportă hidrogen în rezervoare speciale, iar acesta ajunge în pile de combustie PEM – Proton Exchange Membrane. Acolo, hidrogenul reacționează electrochimic cu oxigenul preluat din aer.

Rezultatul este electricitatea care alimentează motoarele de tracțiune, iar produsele directe ale reacției sunt apa și căldura.

Cu alte cuvinte, trenul transportă la bord propria sa sursă de producere a energiei electrice. Nu are nevoie permanent de o linie electrică aeriană și nici nu arde motorină pentru a se deplasa. La punctul de utilizare nu produce fum și nu elimină dioxid de carbon printr-o țeavă de eșapament.

Totuși, impactul climatic total depinde de modul în care este produs hidrogenul. În cazul infrastructurii construite la Jind, autoritățile indiene spun că hidrogenul este produs local prin electroliza apei, în cadrul instalației dedicate proiectului.

Două unități de putere și opt vagoane pentru călători

Componența trenului este diferită de cea a unei garnituri clasice cu locomotivă.

La cele două capete se află câte un Hydrogen Driving Power Car, iar între ele sunt opt vagoane remorcate pentru pasageri.

Fiecare dintre cele două unități de putere dezvoltă aproximativ 1.200 kW, ceea ce înseamnă circa 2.400 kW în total, echivalentul a aproximativ 3.200 CP. În interiorul lor se găsesc pilele de combustie, baterii litiu-fier-fosfat și rezervoarele în care este păstrat hidrogenul.

Trenul a fost proiectat pentru o viteză de 110 km/h, însă pe traseul pilot Jind–Sonipat este autorizat să circule cu maximum 75 km/h.

De ce este atât de important faptul că are 10 vagoane

Trenurile cu hidrogen nu reprezintă o invenție indiană și nici India nu este prima țară care folosește această tehnologie.

Germania și alte state au testat sau introdus deja garnituri propulsate cu hidrogen. Diferența este dimensiunea proiectului indian.

Multe dintre trenurile de pasageri cu hidrogen construite până acum sunt garnituri regionale relativ mici, cu două, trei sau patru vagoane. Trenul indian are 10 vagoane și poate transporta aproximativ 2.600 de persoane, ceea ce demonstrează că tehnologia poate fi folosită și pentru transportul unui număr foarte mare de călători.

Această capacitate este cu atât mai importantă pentru India, care operează una dintre cele mai mari și mai aglomerate rețele feroviare din lume.

Traseul ales pentru primul tren cu hidrogen

Prima rută este Jind–Sonipat, în statul Haryana.

Linia are aproximativ 89 de kilometri, iar trenul leagă Jind Junction, Gohana Junction și Sonipat, deservind și o serie de stații intermediare. Ruta a fost aleasă pentru a testa comportamentul noii tehnologii în exploatare regulată și pentru a analiza fiabilitatea, siguranța și costurile sistemului.

Nu este, așadar, doar o demonstrație tehnologică într-un poligon. Trenul a fost introdus pentru a funcționa în condiții reale de transport al pasagerilor.

India a construit și o „benzinărie” specială pentru tren

Una dintre cele mai dificile probleme ale transportului cu hidrogen nu este trenul în sine, ci infrastructura necesară pentru alimentarea lui.

În Jind a fost construită o instalație specială care produce, stochează, comprimă și livrează hidrogenul necesar garniturii.

Procesul începe prin electroliza apei. Hidrogenul rezultat este stocat, apoi comprimat până la aproximativ 500 bar. În timpul alimentării trenului, acesta este furnizat la o presiune controlată de aproximativ 350 bar.

Instalația poate depozita aproape 3.000 de kilograme de hidrogen, iar cele două unități de putere ale trenului pot fi alimentate simultan prin două puncte separate.

Practic, odată cu trenul, India a trebuit să construiască și primul său ecosistem feroviar dedicat hidrogenului.

Dar cât de sigur este?

Hidrogenul este foarte inflamabil, iar faptul că trenul poate transporta mii de persoane a făcut ca siguranța să fie una dintre componentele centrale ale proiectului.

Garnitura este dotată cu sisteme independente pentru detectarea pierderilor de hidrogen, a temperaturilor anormale, a flăcărilor și a fumului. Există sisteme automate de izolare a alimentării și ventilație permanentă în zonele în care hidrogenul este stocat și utilizat.

Infrastructura de la Jind a fost construită potrivit unor standarde internaționale pentru instalațiile cu hidrogen și a trecut prin evaluări independente de siguranță. Instalația de stocare și alimentare a primit și aprobarea autorității indiene pentru siguranța petrolului și explozivilor, PESO.

Proiectat și integrat în India

Un alt element important al proiectului este originea tehnologiei.

Autoritățile indiene prezintă garnitura drept primul tren cu pile de combustie cu hidrogen dezvoltat indigen. Specificațiile tehnice și procesul de aprobare au fost coordonate de Research Designs and Standards Organisation – RDSO, organismul tehnic al căilor ferate indiene.

Integrarea trenului a fost realizată de compania Medha Servo Drives, iar Integral Coach Factory a participat la designul exterior al garniturii.

Scopul proiectului este, prin urmare, și acela de a acumula în India experiență proprie în proiectarea, producerea și operarea trenurilor cu hidrogen.

Peste 1.200 de kilometri în primele zile

La numai opt zile după lansarea oficială, autoritățile feroviare indiene anunțau că trenul parcursese deja peste 1.200 de kilometri fără probleme majore.

Potrivit Ministerului Căilor Ferate, în această perioadă exploatarea garniturii ar fi înlocuit consumul a peste 3.200 de litri de motorină.

Aceste cifre sunt încă rezultatele unei perioade foarte scurte de funcționare, însă proiectul este urmărit tocmai pentru a vedea dacă avantajele observate la început se confirmă și după luni sau ani de exploatare.

Pot trenurile cu hidrogen să înlocuiască toate trenurile electrice?

Probabil că nu acesta este rolul lor principal.

India are deja electrificată aproape întreaga rețea feroviară cu ecartament larg. În iulie 2026, procentul ajunsese la aproximativ 99,6%.

Acolo unde există deja linii electrice, alimentarea directă de la catenară rămâne, de regulă, o soluție foarte eficientă.

Hidrogenul devine interesant mai ales pe traseele unde electrificarea completă este dificilă, costisitoare sau nedorită. Căile Ferate Indiene analizează inclusiv folosirea tehnologiei pe linii turistice și istorice, printre exemplele menționate fiind celebra cale ferată Kalka–Shimla.

Un experiment uriaș pentru viitorul căilor ferate

Trenul dintre Jind și Sonipat nu schimbă peste noapte imensa rețea feroviară indiană. Este, înainte de toate, un proiect pilot la scară neobișnuit de mare.

Dar dimensiunile sale îl fac special: 10 vagoane, aproximativ 2.600 de pasageri, două unități de putere care dezvoltă împreună circa 2.400 kW și o întreagă instalație de producere și alimentare cu hidrogen construită special pentru el.

În loc să transporte motorină sau să preia permanent curent din firele de deasupra șinelor, trenul transportă hidrogen și își produce electricitatea chiar în timpul călătoriei.

Iar dacă experiența din Haryana se dovedește fiabilă și eficientă pe termen lung, trenul lansat în 17 iulie 2026 ar putea deveni nu doar o premieră pentru India, ci unul dintre cele mai interesante teste din lume privind folosirea hidrogenului pentru transport feroviar de mare capacitate.

26/08/2026

Jaf ca în filme în Londra. Trei români au săpat un tunel dintr-un salon de masaj spre un magazin de bijuterii. Ce a urmat.

Un jaf ca în filme a fost pus la cale de trei români în Londra. Au săpat un tunel dintr-un salon de masaj, către un magazin de bijuterii din sudul capitalei britanice, dar au fost

26/08/2026

Finul lui Ciolacu de la Transelectrica a eliberat 1400 avize unor firme din care 76% aveau cifră ZERO de afaceri și ZERO angajați

Urmărește-ne în Discover
Politrucii PSD din fruntea Transelectrica au eliberat 1400 avize unor firme din care 76% aveau cifră ZERO de afaceri și Zero angajați

În Directoratul Transelectrica nu există nici măcar un inginer absolvent de Energetică.

Directorul general al Transelectrica este Ștefăniță Munteanu, finul lui Ciolacu, absolvent de Economie la o particulară. Până în 2016 Munteanu a lucrat la mai multe firme private, apoi a fost inspector la o primărie din județul Buzău de unde a ocupat posturi politice la Ministerul Turismului și la Mihai Tudose. În 2020 a fost ales consilier județean în Buzău, iar din 2023 este director la Transelectrica.

Din directorat mai fac parte Cătălin Constantin Nadolu, absolvent al Academiei de Poliție, Florin Cristian Tătaru, licențiat al Academiei de Științe Economice și fost deputat PSD de Maramureș precum și Bogdan Toncescu, absolvent de Drept în SUA.

Din Consiliul de Administrație al Transelectrica fac parte:

– Cătălin Andrei Dascăl, practician în insolvență
– Teodor Atanasiu, inginer mecanic de la PNL
– Costin Mihai Păun, licențiat în inginerie electrică
– Alexandru Cristian Vasilescu, inginer constructor, finul lui Marian Neacșu, încă șeful SGG.
– Rareș Stelian Rusu, jurist de la PNL
– Luminița Zezeanu, economistă
– Dumitru Virgil Orlandea, profesor de sport, fost UNPR – PNG – PMP – PDL – PSD; a fost consilierul foștilor miniștri Ion Ariton și Dan Nica, dar și al fostului primar al Capitalei, Sorin Oprescu.

Guvernul a publicat lista Avizelor tehnice de racordare emise pentru 80.000 MW, de aproape zece ori puterea actuală necesară de energie a României

Peste 1400 de avize tehnice de racordare (ATR) aparțin, în prezent, unui număr de peste 1000 de titulari – companii private și cu capital de stat, municipalități, administrații publice și alte entități – care dețin cumulat cel puțin 1 MW.

Aceste avize tehnice de racordare valabile corespund unor proiecte energetice cu o putere totală planificată de peste 80.000 MW – de aproape zece ori puterea actuală necesară – disproporție accentuată de faptul că o parte însemnată a capacităților rezervate nu progresează în mod efectiv către implementare.

Informațiile rezultă din radiografia realizată pe baza datelor furnizate de Compania Națională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” SA, care a consolidat și informațiile transmise de ceilalți operatori de distribuție.

Publicarea acestei liste urmărește să asigure un nivel mai ridicat de transparență privind rezervările de capacitate în rețea, în contextul reformei cadrului de emitere a ATR-urilor.

Lista celor peste 1400 de ATR-uri reprezintă o selecție, nu o listă exhaustivă, deoarece include entitățile care dețin cumulat cel puțin 1 MW (o entitate poate figura cu unul sau mai multe ATR-uri; pragul se aplică la nivel de titular, nu per aviz).

De asemenea, această listă reflectă o situație de moment, care poate fi modificată, și include proiecte aflate în toate etapele procesuale – de la avize recent emise, la contracte de racordare semnate, lucrări în execuție și puneri în funcțiune recente.

Sunt incluse, deopotrivă, capacități operaționale reale, proiecte în curs de realizare și ATR-uri aflate încă în faze de început ale procesului de dezvoltare.

Lista avizelor tehnice de racordare, data emiterii, denumirea titularului, etapa procesuală și alte informații despre titulari se regăsesc în tabelul atașat.

În paralel, a fost efectuată o interogare la Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru un eșantion aleatoriu de 722 firme din listă ~ 72 000 MW capacitate aprobată.

Datele rezultate arată că cele mai multe dintre aceste firme, respectiv 437, au fost înființate în perioada 2020-2023, 105 firme în perioada 2010-2019, 100 înainte de anul 2010 și 59 după anul 2024.

Din perspectiva analizei cifrei de afaceri, la nivelul anului 2024, 76% din aceste firme aveau cifră de afaceri zero, și doar 37 aveau cifră de afaceri de peste 100 de milioane de lei.

De asemenea, 78% din firmele care au rezultat ca urmare a interogării ONRC nu aveau niciun angajat în anul 2024, și doar 15 firme aveau peste 250 de angajați.

Analizate din punctul de vedere al capitalului social, peste jumătate din companii, respectiv 387, aveau capital social mai mic de 10.000 de lei, dintre care 318 firme aveau capital social sub 1.000 de lei. Doar 14%, adică 101 firme, aveau capital social între 100.000 de lei și 1 milion de lei.

25/08/2026

În caz de mobilizare, românii plecați din țară pot fi chemați înapoi. Ce spune, de fapt, legea din 2026

Un român plecat la muncă în Germania, Italia sau Spania poate ajunge în situația de a fi obligat să revină în țară dacă România declară mobilizarea sau starea de război. Nu este un scenariu inventat pe Facebook și nici o regulă care îi privește automat pe toți cei câteva milioane de români aflați peste hotare.

Din ianuarie 2026, legea stabilește explicit o asemenea obligație pentru o categorie precisă: cetățenii încorporabili și rezerviștii care au domiciliul în România, dar se află temporar în străinătate.

Legea nr. 5/2026, intrată în vigoare în cea mai mare parte la 12 ianuarie, a introdus în Legea nr. 446/2006 un nou articol 8¹. În cazul instituirii stării de asediu sau al declarării mobilizării ori stării de război, persoanele vizate trebuie să se prezinte la centrul militar în evidența căruia se află în cel mult 15 zile calendaristice de la notificare. Scopul este clarificarea situației militare și, dacă este cazul, înmânarea ordinului de chemare.

Așadar, afirmația „diaspora va fi obligată să se întoarcă în România dacă începe războiul” conține o parte de adevăr suficient de mare pentru a provoca alarmă și o generalizare suficient de mare pentru a induce în eroare.

● Cei 15 zile nu înseamnă că toți românii din străinătate sunt chemați în armată

Prima diferență este domiciliul juridic.

Textul introdus în 2026 vorbește explicit despre persoane „cu domiciliul în România, plecate temporar în afara țării”. Notificarea este definită chiar de lege drept o înștiințare oficială scrisă trimisă la adresa de domiciliu din România.

Un român care muncește de ani de zile în Italia, dar figurează oficial cu domiciliul în Botoșani, poate intra în această categorie. Un cetățean care și-a stabilit oficial domiciliul în Italia se află însă într-o situație juridică diferită.

Asta nu înseamnă automat că românii cu domiciliul oficial în străinătate sunt exceptați de orice obligație militară.

Articolul 8¹ alin. (1) spune, în termeni generali, că cetățenii încorporabili, rezerviștii voluntari și rezerviștii trebuie să se prezinte la locul și termenul prevăzute într-un ordin de chemare. În plus, aceeași Lege 446 obligă structurile Ministerului Afacerilor Interne să comunice semestrial centrelor militare situația cetățenilor români încorporabili și rezerviști care au domiciliul în străinătate.

Prin urmare, nici extrema cealaltă — „dacă ai domiciliul în străinătate, România nu mai are nicio legătură cu tine din punct de vedere militar” — nu rezultă din lege.

În octombrie 2025, înainte de adoptarea formei finale, șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, spunea că obligația de apărare există indiferent dacă cetățeanul are domiciliul în România sau în afara țării și că ordinele de mobilizare pot fi emise. Este însă importantă diferența dintre această afirmație generală și mecanismul precis de 15 zile, pe care Parlamentul l-a formulat expres pentru persoanele cu domiciliul în România aflate temporar peste hotare.

Aceasta este una dintre zonele în care o propoziție simplă despre „chemarea diasporei” ascunde o realitate juridică mult mai complicată.

● Cine poate ajunge efectiv militar în termen

România nu a reintrodus serviciul militar obligatoriu pe timp de pace.

Acesta este suspendat din 1 ianuarie 2007. Legea spune însă de aproape două decenii că, pe durata mobilizării, stării de război sau stării de asediu, serviciul militar poate redeveni obligatoriu.

Legea 446 precizează categoria principală: bărbații între 20 și 35 de ani care îndeplinesc criteriile legale pentru serviciul militar. În cazul rezerviștilor, logica este diferită: aceștia sunt concentrați sau mobilizați în funcție de evidențele și necesitățile instituțiilor din sistemul de apărare.

Constituția oferă baza mai largă a întregului mecanism. Articolul 55 spune că cetățenii „au dreptul și obligația să apere România”, iar condițiile concrete sunt stabilite prin lege organică. Tot Constituția fixează intervalul de 20–35 de ani pentru încorporare, cu excepția voluntarilor.

Argumentul statului este greu de ignorat: o armată bazată exclusiv pe forțele active nu poate susține singură un conflict major, iar obligația de apărare nu poate depinde pur și simplu de faptul că un cetățean se află în momentul respectiv dincolo de graniță.

Dar și întrebarea opusă este legitimă. Ce înseamnă, practic, această obligație pentru cineva care și-a construit viața în altă țară, are familie și serviciu acolo, poate chiar o a doua cetățenie, dar a rămas în evidențele militare românești? Legea stabilește principiile mult mai limpede decât rezolvă toate situațiile personale care ar apărea într-o mobilizare reală.

● 15 zile și încă 10 zile: două termene diferite

Aici apare una dintre cele mai ușor de răspândit confuzii.

Cele 15 zile prevăzute de noul articol 8¹ reprezintă termenul în care persoana cu domiciliul în România, aflată temporar peste hotare, trebuie să ajungă la centrul militar după notificare, pentru clarificarea situației și eventual pentru a primi ordinul de chemare.

Codul penal conține separat o regulă potrivit căreia termenele de prezentare prevăzute într-un ordin de chemare se prelungesc cu 10 zile dacă persoana chemată se află în străinătate. Nu este pur și simplu aceeași obligație formulată de două ori și nici nu rezultă automat că fiecare persoană are „25 de zile”. Sunt etape juridice diferite.

Și sancțiunile diferă.

Neprezentarea la notificarea pentru clarificarea situației militare este prevăzută de Legea 446 ca contravenție. Pentru această faptă, amenda este de 2–6 puncte, iar un punct reprezintă 20% din salariul minim brut — adică, prin formula legii, între 40% și 120% din salariul minim brut. Noile prevederi contravenționale au intrat în vigoare la 30 de zile după publicarea legii, în februarie 2026.

Mult mai sever este articolul 435 din Codul penal: neprezentarea la încorporare, concentrare sau mobilizare în timp de război ori pe durata stării de asediu, în termenul prevăzut de ordin, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Această formulare contează. Codul penal nu spune că simpla declarare a mobilizării transformă automat orice neprezentare în infracțiunea pedepsită cu 2–7 ani. Condițiile din textul penal trebuie îndeplinite.

● România își testează deja sistemul, dar asta nu înseamnă mobilizare

Subiectul este cu atât mai sensibil cu cât exercițiile de mobilizare sunt vizibile inclusiv în 2026.

Pe 10 august, Ministerul Apărării a anunțat că între 14 și 18 septembrie va organiza MOBEX NT-SV-BT-26 în județele Neamț, Suceava și Botoșani. Rezerviști din aceste județe urmează să participe, timp de o zi, la activități de pregătire în unitățile în care sunt repartizați. MApN a precizat în comunicările privind exercițiile MOBEX că asemenea activități sunt planificate și au caracter de rutină; ele nu echivalează cu declararea mobilizării naționale.

Este exact diferența care riscă să dispară într-un titlu viral: a exersa mecanismul de mobilizare nu înseamnă a mobiliza țara.

Dar cadrul juridic pentru un scenariu real există acum mai explicit decât înainte.

Un bărbat de 30 de ani, cu domiciliul oficial în România, aflat temporar la muncă în străinătate, nu poate porni de la premisa că distanța îl scoate automat din ecuație. Într-un scenariu de mobilizare, război sau asediu, legea îi poate cere să revină pentru clarificarea situației militare. În același timp, a spune că „toți românii din diaspora vor fi obligați să vină acasă și să meargă pe front” depășește cu mult ceea ce scrie în lege.

Adevărata tensiune este alta: statul consideră apărarea țării o obligație care urmează cetățeanul și dincolo de frontieră. Dar, când milioane de cetățeni trăiesc în afara României, diferența dintre această obligație constituțională și capacitatea de a o aplica uniform poate deveni uriașă exact în momentul în care timpul ar conta cel mai mult.

25/08/2026

27/07/2026

Căciula purtată de Gărzile Regale britanice, numită bearskin („piele de urs”), are o istorie lungă și un simbolism profund.

Originară din secolul XVIII, era menită să intimideze inamicul și să adauge înălțime soldatului. Realizată tradițional din blană de urs negru, fiecare piesă poate ajunge la 45 cm și cântărește până la 1,5 kg.

În ziua de astăzi, nu mai este o armă vizuală, ci un simbol al tradiției și disciplinei militare britanice, păstrat cu mândrie la fiecare schimbare a gărzii, în fața Palatului Buckingham.

Un detaliu grandios, care atrage milioane de priviri și selfie-uri.
Sursa: Atlasul Lumii

21/07/2026

Cine e camionagiu stie?