04/09/2026
😂
Zilele trecute am avut o discuție cu un fost șofer de-al nostru.
Îmi povestea unde lucrează acum, ce face, cm este… și, din vorbă în vorbă, am aflat că are un salariu mai mic decât avea la Jilăveanu Transcom.
L-am întrebat, firesc: „Păi… și atunci de ce ai plecat?”
Răspunsul lui m-a lăsat fără cuvinte: „Pentru că aici nu suntem controlați și ne mai rămân 300–400 de euro pe lună…”
Am rămas blocată. „Cum adică vă mai rămân?”
Aici, probabil, fiecare înțelege ce vrea să înțeleagă.
Și atunci mi-am dat seama că pe piața muncii a apărut un nou tip de ofertă:
Salariu mai mic, beneficii mai mari!
Pachetul include:
* mai puțini bani oficiali;
* mai multă libertate;
* zero controale;
* și un bonus lunar de 300–400 de euro, care apare misterios în buzunar.
Nu știm exact de unde vine. Important este că „rămâne”. “Ne lasă mașina”, “Este FSN-eul meu” știu, știu ca m-au învățat băieții 😂
La noi, omul își primea salariul corect, în cont, la timp. Bani munciți, declarați și curați.
Dar a preferat un salariu mai mic, pentru că în altă parte nu îl controlează nimeni și îi mai rămân niște bani.
Practic, a plecat de la un loc unde știa exact cât câștigă și s-a dus la unul unde câștigă mai puțin, dar are șansa să descopere lunar câte un mic „bonus de aventură”. Am mai povestit ca noi am avut multe aventuri cu băieții prinși de poliție când vindeau motorină…
Un fel de salariu cu surprize. Ca oul de ciocolată, doar că fără jucărie și cu posibile consecințe. 🙈
Și atunci mă întreb: cm vrem să ne facem bine ca societate?
Ne plângem de patroni.
Ne plângem de salarii.
Ne plângem că nu suntem respectați.
Ne plângem că „în România nu se poate”.
Dar când găsim un loc unde putem lua bani care nu ne aparțin, nu-i mai spunem furt.
Îi spunem „avantaj”.
Nu-i mai spunem lipsă de corectitudine.
Îi spunem „așa se lucrează aici”.
Iar patronul care respectă legea devine, evident, „fraierul” care nu știe să facă afaceri, pentru că nu ne lasă să ne „rămână” nimic.
Poate că problema nu este întotdeauna doar „fraierul ăla de patron”.
Poate că problema este și la noi, la ce facem atunci când credem că nu ne vede nimeni.
Pentru că, aparent, unii nu caută un salariu mai mare.
Caută un loc unde salariul oficial să fie mai mic, dar imaginația financiară să fie mai bogată.
Și uite așa mi-am amintit de celebra replică:
„Bărbații sunt prădători din naștere!”
Numai că, în cazul acesta, nu mai vorbim despre instinct.
Iar când furtul ajunge să fie trecut la categoria „beneficii extrasalariale”, poate că nu mai avem doar o problemă de angajare.
Avem o problemă de mentalitate.
Și tare mi-e teamă că, atâta timp cât confundăm corectitudinea cu prostia și furtul cu un avantaj, nu ne mai facem bine.
Dar măcar avem un nou model de ofertă pe piața muncii: “Salariu mic. Bonus misterios. Control zero. Conștiință… negociabilă.”
