La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Cilibia făcea parte din plasa Câmpului din județul Buzău, și era formată din cătunele Cilibia, Mânzu, Movila Oii și Poșta, având 1330 de locuitori care trăiau în 268 de case. Satele Movila Oii și Mânzu au fost înființate după 1830, celelalte două datând din timpul lui Alexandru Vodă Ipsilanti. În comună funcționau o moară cu aburi, 3 stâne, 3 biserici și o
școală cu 75 de elevi (din care 3 fete). De asemenea, comuna avea gară pe calea ferată Buzău–Brăila, unde se făcea un intens comerț cu cereale. În 1925, comuna este consemnată în aceeași componență și în aceeași plasă, cu 1800 de locuitori. În 1931, a fost înființată temporar și comuna Movila Oii, prin detașarea satului Movila Oii de comuna Cilibia, dar în scurt timp satul a revenit la comuna Cilibia.
În 1950, a fost inclusă în raionul Pogoanele din regiunea Buzău și apoi, după 1952, în raionul Buzău din regiunea Ploiești. În 1968, a fost rearondată județului Buzău, reînființat; în 1968, pe lista satelor comunei apare și Gara Cilibia, așezare apărută în jurul stației de cale ferată.
Între legendele născute despre ținuturile buzoiene, trecutul comunei Cilibia are un farmec ce parcă se desprinde din scrierile sadoveniene, unde poveștile depănate la ,,Hanul Ancuţei ’’conturau deopotrivă frumusețile naturii ori delicatețea sufletului românesc.
,,Ancuța” a Bărăganului buzoian, frumoasa Cilibi, cm o numeau turcii, destul de numeroși pe aceste locuri în urmă cu două secole, şi a ridicat un han pe drumul ,,săpat în istorie: ,,Drumul diligențelor”. Împrejurimile acestora aveau să devină vatra satului Cilibia, așa cm îmbiați spre statornicie, muntenii oieri transilvăneni își vor așeza stânele în jurul ,,Movilei Oii” nu departe de locul de popas al frumoasei Cilibii. Dar Bărăganul,singur la acea vreme, a căutat vorbă cu Călmăţuiul şi Buzăul şi au convenit ca, la adăpostul văilor croite de apele ce se încunună cu Dunărea,să-l adopte şi pe Ioniţă Mînzu cu a lui herghelie, așa cm de-ai lui locului puteau deveni şi stăpânii diligențelor şi poștalioanelor. Aşa Bărăganul s-a mai îmbogățit cu doi fii: Mînzu şi Poșta.
În anul 1826 apare prima mențiune despre satul Cilibia, despre care se spune că şi-a luat numele de la o carciumăreasă frumoasă care avea un renumit han pe Drumul Poștalionului, ce traversa zona. Satul Mînzu poartă peste timp numele lui Ioniţă Mînzu, primul locuitor care s-a statornicit aici, iar satului Poşta, care a luat fiinţă pe la 1863 -1865, i s-a spus astfel datorită staţiei de poştalion în jurul căreia s-a dezvoltat. Ocupaţia de bază a locuitorilor o constituia agricultura, îndeosebi cultura cerealelor. A existat o vreme în care şi vânătoarea de dropii, nagâți sau rațe sălbatice era o îndeletnicire profitabilă. Cu timpul, a apărut și o nouă meserie – fabricatul cărămizilor. Comuna a dispus de o moară de cereale şi de o brutărie. Apropierea de linia ferată București – Brăila a dus la construirea unei puternice baze de stocare a cerealelor din zonă. Construite într-un stil arhitectonic specific zonei de câmpie, bisericile din comună au formă formă de corabie, cu o singură turlă şi clopotniță înaltă. Legenda spune,despre biserica din Movila Oii, construită în 1846 pe cheltuiala unui cioban bogat, că ar fi fost ridicată de acesta drept mulţumire pentru norocul care l-a urmărit de-a lungul vieţii. ,,Cu ajutorul lui Dumnezeu s-au ridicat această biserică de Neculae, 1846” sunt cuvintele săpate în piatră, cu litere chirilice, pe partea superioară a uşii de la intrarea în biserica Sfântul Nicolae. În anul 1863 a fost construită în satul Mînzu biserica ,,Sfîntul Ilie” iar în 1964, cu sprijinul Episcopiei Buzăului, prin munca şi cheltuiala locuitorilor din satul Cilibia s-a ridicat biserica ,,Sfinţii Arhangheli”. Din anul 1908 datează școala din Movila Oii, iar la 1872, în Gara Cilibia a fost înființat un oficiu poștal. De meleagurile comunei Cilibia se leagă şi câteva nume de marcă. Simionescu, născut în anul 1887 la Mînzu, reporter la Universul şi colaborator al jurnalelor Adevărul, Dimineața, Minerva,Viitorul şi Mișcarea. De asemenea mai trebuie amintite numele preotului folclorist, traducător şi publicist Radu Antofie, născut la data de 14 iulie 1904 în Cilibia şi cele ale lui Dumitru Călușaru, membru al Academiei de Astronomie din Franța şi Aurelian Călușaru, reputat profesor de chimie. Principalele evenimente ale comunității sunt legate de sărbătorirea hramurilor bisericilor din satele componente ale comunei Cilibia: ,,Sfinții Arhangheli”- Cilibia, ,, Sfîntul Nicolae”-Movila Oii, ,,Sfîntul Ilie”-Mînzu, ,,Sfinta Paraschiva”-Poşta, ,,Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”-Gara Cilibia, evenimente ce se desfăsoară în fiecare an în zilele de 8 noiembrie, 6 decembrie, 20 iulie, 14 octombrie, si respectiv 21 mai. Un element de tradiție păstrat de locuitorii comunei este ,,Caloianul ritual care se desfășoară în a treia marți după Paști. Acesta se înscrie în rândul obiceiurilor de invocare a ploii,care se practică mai ales pe timp de secetă de către cete de copii şi tineri.
