22/09/2026
România a intrat în Schengen. Dar pentru aviația ultraușoară am coborât o barieră proprie.
Scriu aceste rânduri nu doar ca pilot și instructor de zbor, ci și ca om care, de aproape două decenii, a investit muncă, bani și foarte mult timp în dezvoltarea unui aerodrom privat din România.
Am făcut acest lucru cu convingerea că aviația generală și ultraușoară se vor dezvolta și la noi și că, odată cu apropierea României de Europa și, în cele din urmă, cu intrarea deplină în spațiul Schengen, vom vedea tot mai multe aeronave mici europene venind în România.
Din păcate, în cazul aeronavelor ultraușoare, s-a întâmplat aproape contrariul.
Statul român a instituit o barieră administrativă care îi determină pe mulți piloți străini să renunțe la România sau pur și simplu să o ocolească.
Art. 4 alin. (3) din OMTCT nr. 630/2007, în forma aplicabilă din 1 ianuarie 2023, spune foarte clar:
„O aeronavă ultraușoară înmatriculată în alt stat poate efectua zboruri în spațiul aerian național doar în condițiile deținerii unui document de navigabilitate emis de statul de înmatriculare al aeronavei, recunoscut de către autoritatea de certificare din România.” Art 4 alin 3 din OMTCT 630-2007, cu modificările și completările ulterioare.pdf
În aplicarea cadrului respectiv există astăzi o procedură operațională dedicată recunoașterii documentelor emise de alte state pentru aeronavele ultraușoare. PO-DC-RD AUM.pdf
Ce înseamnă asta în viața reală?
Un pilot german, ceh, maghiar, croat, polonez sau din alt stat european, care dorește să plece într-un tur cu avionul său ultraușor și să ajungă și în România, nu se poate baza pur și simplu pe documentele valabile ale aeronavei sale. Pentru vizita în România intervine procedura românească de recunoaștere, cu transmiterea prealabilă a documentelor și formalitățile aferente. Propunere_simplificare_acces_ULM_straine_Romania(1).docx
Iar aviația ultraușoară nu funcționează precum transportul aerian de linie. Un asemenea tur se modifică permanent în funcție de METEO, vânt, disponibilitatea aerodromurilor, restricții și condițiile operaționale.
Dacă pentru România trebuie să pregătești dinainte o procedură administrativă suplimentară, iar prin alte țări poți zbura în baza unor reguli generale și a documentelor pe care deja le deții, alegerea multor piloți este previzibilă:
ocolesc România.
Și exact aici apare frustrarea mea, ca proprietar și administrator al unui aerodrom privat.
Noi, cei care am construit și întreținut aerodromuri private, am făcut-o din resurse proprii. Am întreținut piste, am construit hangare, platforme și facilități, am creat școli de zbor, am organizat evenimente și am încercat să introducem România pe harta aviației generale europene.
Am sperat că Schengen va însemna și mai multă mobilitate, mai multe aeronave europene care traversează România, mai mulți piloți care aterizează pe aerodromurile noastre și mai multe legături între comunitățile aeronautice din Est și Vest.
La sol am ridicat barierele Schengen. În aer, pentru ULM-uri, ne-am construit singuri una administrativă.
Iar costul nu este suportat numai de piloți.
Atunci când un grup de trei, cinci sau zece aeronave decide să ocolească România, pierdem noi, aerodromurile. Pierd stațiile de combustibil, pensiunile și hotelurile, restaurantele, transportul local și obiectivele turistice.
În documentul pe care l-am înaintat autorităților am arătat tocmai acest lucru: fiecare procedură suplimentară de transmitere a documentelor, plată și așteptare a unui certificat poate influența itinerariul, iar renunțarea la România înseamnă pierderea unor venituri potențiale din combustibil, aterizare, parcare, hangarare, cazare, alimentație, transport și turism.
Și ceea ce mă deranjează cel mai mult este că există alte soluții.
Germania, Cehia, Ungaria, Croația, Slovenia și numeroase alte state europene au regimuri în care nu este cerută o asemenea recunoaștere individuală prealabilă pentru vizitele ULM în condițiile indicate de legislația lor. Propunere_simplificare_acces_ULM_straine_Romania(1).docx
Nu cer și nu am cerut niciodată eliminarea regulilor de siguranță.
Pilotul trebuie să aibă documente valabile. Aeronava trebuie să fie legal admisă la zbor. Trebuie să existe asigurare. Trebuie respectate regulile VFR, spațiul aerian românesc, restricțiile, cerințele radio și transponder și regulile aerodromurilor.
Dar una este siguranța zborului și alta este birocrația.
De aceea am solicitat oficial introducerea în România a unui sistem de tip „Guest Flight Provision” sau de recunoaștere generală, prin care aeronavele ultraușoare europene eligibile să poată efectua temporar zboruri private și necomerciale în România în baza documentelor valabile din statul de înmatriculare, fără emiterea pentru fiecare vizită a unui certificat românesc individual. Solicitare_MTI_eliminare_cerinta_recunoastere_ULM_straine.docx
Cadrul juridic poate fi modificat. Soluția presupune modificarea reglementării naționale și introducerea oficială a unui regim „guest”, nu ignorarea actualelor prevederi. Ce_trebuie_facut_pentru_repararea_situatiei.pdf
Mai există și o anomalie pe care trebuie să o spunem clar.
Avioanele din categoria certificată, operate în regimul clasic al aviației generale, nu se lovesc de această procedură ULM. În schimb, tocmai categoria aeronavelor ultraușoare, folosite masiv în Europa pentru turism aeronautic și zbor recreațional, întâlnește această barieră națională.
Și atunci întreb:
Ce câștigă România dacă un pilot german, ceh, maghiar sau croat, în loc să aterizeze la Drobeta, Timișoara, Arad, Brașov ori pe un alt aerodrom românesc, își trasează ruta prin Ungaria, Serbia, Croația sau Bulgaria și ne ocolește?
Ce câștigă siguranța zborului?
Ce câștigă economia României?
Ce câștigă aerodromurile românești?
Eu cred că nu câștigăm nimic. Pierdem.
Pierdem trafic, bani, turiști, relații între piloți și, poate cel mai important, pierdem încă o oportunitate de a dezvolta aviația generală și ultraușoară din România.
După atâția ani în care unii dintre noi am muncit să construim infrastructură aeronautică privată și să atragem aviația europeană în România, este greu de acceptat că tocmai o cerință administrativă a propriului nostru stat îi poate determina pe cei pe care încercăm să-i atragem să nu mai vină.
Nu solicit privilegii.
Nu solicit diminuarea siguranței.
Solicit doar ca România să nu mai fie mai greu de vizitat cu un ULM decât este necesar.
Schengen trebuia să ne apropie de Europa.
Ar fi păcat ca, după ce Europa a ridicat bariera pentru România, România să ridice propria barieră în fața piloților europeni.
Aviația are nevoie de reguli. Dar are nevoie și de libertatea de a zbura.
